Despre turnători și turnătorie. Fragmente dintr-o predică din Psalmul 52.

Unul dintre păcatele iubite de o anumită categorie de oameni este păcatul pîrei, al denunțării, al turnării. Acesta e păcatul care pentru mulți reprezintă cheia succesului și a promovării. Prin turnătorie turnătorul speră să fie promovat, să primească vreun lucru bun, să reușească în viață sau, cel puțin, să fie scutit de ceva rău. O părere bună despre sine creată în mintea celorlalți reprezintă un motiv mai mult decît suficient pentru activitatea sa mișelească. În orice caz, cel care pîrăște face asta pentru că speră să aibă parte de vreun avantaj oarecare. El nu face lucrul acesta în defavoarea sa, altfel ar face altceva. Tocmai de aceea turnătorul nu îl confruntă pe cel care greşeşte fără să trîmbiţeze în stînga şi-n dreapta greşelile respective. Interesul lui nu este să îl ajute pe semenul lui să se corecteze. Dacă ar face asta, viitorul lui promiţător ar fi năruit. Interesul lui este să se folosească de greşelile semenului pentru ca să propăşească. Nu, nu e interzis cu desăvîrșire să îi spui cuiva despre greșelile altcuiva. Una din diferențele majore este aceea că poți face asta spre binele celui care a comis greșeala sau în vederea ajutorării lui, lucru care este total absent din mintea denunțătorului. Pîrîșului nu-i pasă dacă semenul său suferă pe nedrept. Pîrîșului îi pasă doar de el și de propășirea sa, indiferent de mijloacele prin care ajunge la așa ceva. De foarte multe ori denunțul capătă nuanțe și valori eroice, laudative. Pîrîșul ajunge să creadă că asta este ce trebuie și e bine să facă în viață, de aceea el adoră să găsească momentul potrivit pentru a-și turna semenul.

Turnătorul, pe lîngă multe alte defecte, e un om mîndru. Unul dintre lucrurile principale cu care se mîndrește denunțătorul este răul pe care îl face. La urma urmei, el are un cuvînt de spus, e influent, e un om puternic, cum zice el așa se întîmplă, el nu-i un orișicare, cel puțin așa crede el. În cele din urmă turnătorul va afla că lucrurile se vor petrece nu după cum premeditează el, ci după cum plănuiește Dumnezeu. Turnătoria pînă la urmă se dovedește a fi ineficace. Dacă oamenii s-ar smeri, ei ar vedea inutilitatea și mîrșăvia turnătoriei. Un om smerit nu poate fi un turnător. Dacă cheia succesului unui om este pîra, omul respectiv nu are motive de mîndrie. Tind să cred că (mulți?) turnători, în adîncul inimii lor, se simt jalnic, realizînd că ceea ce fac e josnic, inuman, vrednic de dispreț, dar, în lipsă de altă cale de reușită în viață, fac ce pot și ei mai bine.

Turnătorul este, de fapt, un complex de calități josnice. El excelează nu numai la capitolul mîndrie, ci și la capitolele născocire, minciună, răutate, pasiune depravată, nedreptate, distrugere, lăcomie.

Pîra e un păcat foarte grav care merită o pedeapsă groaznică. Altfel spus, Dumnezeu nu suportă turnătorii, este împotriva lor și îi pedepsește. Turnătorii trebuie confruntați cu asta. În același timp, pîrîții ispitiți să devină pîrîși pentru ca astfel să scape de necazurile lor ar trebui să se gîndească mai bine înainte de a se pîngări. E mai bine să fii un pîrît la mîna bunătății divine decît un pîrîș aparent în curs de promovare asupra căruia însă planează mînia lui Dumnezeu.

E rău să fii pîrîș și e dificil să fii pîrît. E greu să fii în oricare dintre cele două ipostaze. Pîrîșului nu-i place să ajungă pîrît. Pe de altă parte, pîrîtul este ispitit să devină pîrîș, poate în felul acesta scapă de nedreptățile care i se fac. Pîrîșul (poate sau uneori) are povara conștiinței, a faptei rele pe care o comite. S-ar putea să fie bine de el pentru o anumită perioadă, însă chiar și el știe (sau poate ar trebui să i se reamintească faptul) că se-nvîrte roata. Pîrîtul, pe de altă parte, are conștiința împăcată, însă s-ar putea să sufere pe nedrept, s-ar putea să piardă ce are, să nu primească ce merită. Pîrîtul trăiește foarte mult cu speranța în dreptate, în echilibru, în îndreptarea lucrurilor. Nu e rău să trăiești cu speranță, însă e greu. Există o tensiune aici, iar ea este destul de apăsătoare.

Ca să sărim repede la final, știți ce, turnătorul toarnă pentru ca să ajungă ceva sau cineva și… nu ajunge. Omul lui Dumnezeu Îl lasă pe Dumnezeu să lucreze în viața lui, iar pentru el lucrurile vor sta altfel. Psalmul se încheie într-un mod aproape ironic la adresa denunțătorilor, însă mai mult și mai degrabă înălțător pentru omul lui Dumnezeu. În timp ce denunțătorul este praf și pulbere, omul lui Dumnezeu e ca un măslin verde în casa lui Dumnezeu, desfătîndu-se în Dumnezeu și în bunătatea Sa.

Anunțuri