E muzica aceasta creştină? (3) – EXERCIŢIU

Comparaţi cele două cîntări creştine.

Vă propun cîteva elemente de comparaţie:

– conţinutul cîntărilor;
– înţelegerea cuvintelor celor două cîntări (încercaţi la prima cîntare să faceţi abstracţie de subtitrare);
– melodia;
– ritmul;
– ţinuta interpreţilor;
– manifestarea interpreţilor;
– audienţa;
– manifestarea audienţei;
– cadrul cîntărilor (sala în care se desfăşoară);
– luminozitatea sălii;
– impactul pe care îl au cele două cîntări asupra voastră;
– spiritualitatea prezentă şi promovată;

Iată şi cîteva întrebări:

– Care cîntare din cele două se conformează (mai mult) caracterului lui Dumnezeu?
– Care se potriveşte (mai mult) cu cadrul în care locuieşte Dumnezeu?
– Care promovează (mai mult) o imagine clară, biblică despre Dumnezeu?
– Din care înţelegem (mai clar) că Dumnezeul adevărat este un Dumnezeu al păcii şi al ordinii?
– Care din cele două inoculează (mai mult) în sufletul nostru gînduri, afecte şi pasiuni spirituale?
– Care din cele două cîntări ne provoacă (mai mult) la smerenie, pace, blîndeţe?
– Care ne apropie (mai mult) de Domnul?
– Care audienţă a plecat acasă zidită spiritual?
– Care atmosferă este (mai) reverenţioasă?
– Care părtăşie din cele două ne îndreaptă atenţia (mai mult) înspre Dumnezeu?
– La care din cele două părtăşii ar alege Isus să meargă?

Cîntăreţul din a doua piesă are dreptate: „the Light overcomes the daaarkneeeeeeeeessss” totuşi, (cel puţin) fizic vorbind, e cam întuneric în sala lui.

vs.

Reclame

E muzica aceasta creştină? (2) (INTERZIS COPIILOR ÎN CREDINŢĂ!!!)

Oare Steve Miller, autorul cărţii Muzica creştină contemporană, un compromis cu lumea sau un factor inovator? ar legitima şi asta?

Apropo, aţi crezut că nu se putea mai rău decît The band with no name??? V-aţi înşelat! Iată dovada:

Dacă nu înţelegeţi cuvintele (deşi ar trebui, nu?), le aveţi aici:

Follow Me, let the dead bury their own dead
Have not fear, I Am here, this is what He said
When He had come unto the other side
They cried out, gripped in fear knowing the time line

Swept away, by the terror that a man should have
Learn from demon forces this lesson and
You will be, if you see, one among the wise
In the age, we are in just before the time

When I say „see” I mean to change
Based on the facts, you re-arrange
Just what you do, who for, and why
Learn from the pig’s before the time

The demons recognized Jesus on sight
They screamed in fear and shook in fright
Confused in their madness, it’s pigs they choose
The snakes of confusion, ala Lucifuge

Here is why you should change, and not delay
Check it out, they understood the whole thing
Torment is for the ones who reject God’s sign
The resurrection, and for the lie

You’ve got the time to make the change
That is, you’ve got right now today
To live and serve, the Holy King
You do not know what a day may bring

The time is coming, there’ll be no delays
God has stretched out His hand that you might be saved
No reason is good enough to wait
Repent to God, don’t hesitate!

The torment is coming, just a matter of dying
The peace in Christ’s here and I’m not lying
Salvation God offers and you can’t pay a dime
That’s the gig, this is it, but there’s one more line
The time is coming

Iată şi teologia lui Roger Martinez, teologia de la acea vreme, pentru că înţeleg că după aceea a trecut la satanism şi apoi la ateism:

E muzica aceasta creştină?

Fără îndoială, Dumnezeu este autorul muzicii. Dumnezeu a inventat muzica pentru ca aceasta să fie un mijloc de slăvire a Numelui Său. Totuşi, nu orice fel de muzică Îl onorează pe Domnul.

Nu mi-am propus să fac aici, decît puţin, teoria muzicii prin care Dumnezeu este slăvit. Există multe criterii în lumina cărora trebuie analizată muzica. De asemenea, există mulţi factori care trebuie aduşi în discuţie aici. Unul dintre aceştia este factorul „cultură”. Din cauza lui există mai multe feluri de muzică ce este numită creştină.

Să cataloghezi, din start, cultura drept ceva păcătos nu este poate cea mai bună soluţie. Însă, cum stau lucrurile? Orice fel de muzică ce e numită creştină este aşa? Oare tot ce zboară se mănîncă?

Am ales aici un exemplu (poate) extrem. V-aş provoca să meditaţi la subiect şi la toate genurile de muzică numită creştină care circulă printre noi. Meditaţi, evaluaţi şi selectaţi! Pentru ca aceste activităţi să se petreacă aşa cum trebuie, e nevoie de criterii solide, cît şi de o înţelegere corectă a factorilor implicaţi în discuţie.

Iată doar cîteva întrebări relevante:

Este muzica aceasta creştină? E Dumnezeu glorificat prin ea? Este El prezentat? Poate fi El prezentat oricum? Oare în faţa tronului s-ar putea cînta în felul acesta? Dacă nu s-ar cînta aşa, de ce să se cînte pe pămînt aşa? Ce cîntăm pe pămînt e oricum pentru Cel din cer …  şi de pe pămînt, sau nu e aşa?

Suntem umpluţi de pacea lui Dumnezeu cînd ascultăm cîntări ca acestea?

Suntem încurajaţi la o urmare a lui Dumnezeu în credincioşie, sfinţenie şi smerenie prin ce ascultăm?

Pot face cîntările acestea şi cele ca ele parte dintr-un program obişnuit de părtăşie a bisericii sau dintr-un serviciu de evanghelizare? Pot sta ele lîngă Evanghelia lui Isus Cristos? Oare nu contează deloc forma în care este comunicată Evanghelia?

Dacă ce ascultăm şi cîntăm are doar o etichetă creştină, nu şi un fond de genul acesta, dar şi o formă potrivită de comunicare, cît de dezastruoase sunt efectele avute în viaţa noastră!

Încercaţi duhurile dacă sunt din Dumnezeu!!!

Copilaşilor, păziţi-vă de idoli!!!