teologie devoțională și devoțiune teologică

Teologia trebuie să fie devoțională, adică trebuie să-l conducă pe teolog la devoțiune, închinare, dedicare. În absența acestui efect, teologia, în sine, devine o practică fără viață. Să pretinzi că eşti un teolog bun, dar să ai o viaţă neteologică e ca şi cum ai pretinde că deţii cel mai bun parfum din lume, dar să miroşi a gunoi. Pe de altă parte, devoțiunea trebuie să fie teologică, adică să aibă conținut, esență… Fără a fi teologică, devoțiunea își pierde menirea, nemaiputînd fi devoțiune în niciun sens. Devoțiunea trebuie să aibă loc în raport cu o Ființă, Care trebuie cunoscută. Devoţiunea trebuie să se bazeze pe nişte adevăruri. Teologia, prin definiție, trebuie să implice devoțiune, și invers, devoțiunea trebuie să implice teologie. Separarea celor două este, de fapt, o deformare a ambelor concepte (activități). Cu alte cuvinte, nu putem avea nici teologie, nici devoțiune fără ambele concepte păstrate împreună.

Recomand cartea de mai sus. Ea  e disponibilă în format PDF AICI.

Anunțuri

Studenţii teologiei

The individual who engages in the pursuit of the science of Systematic Theology is properly a Theologos or ‘theologian’. Should the Greek term Theologos be used actively as indicated by its accent, it would denote one who speaks for God, but should it be used passively it would refer to one to whom God speaks. That both of these conceptions inhere in the accepted use of the term ‘theologian’ is obvious. (Lewis Sperry Chafer)