Dragă Pro-Sport,

Dragă Pro-Sport,

Îmi place sportul. Cred că el este o virtute, o calitate, un lucru benefic, o necesitate. L-am practicat de mic copil, ce-i drept, nu fără întrerupere. Lupte greco-romane, judo, kickboxing, box, fotbal, basket, bodybuilding sunt printre cele pe care le-am practicat. Pe unele le-am practicat pentru că mi-au plăcut, pe altele pentru că au plăcut altora care vroiau să scoată campion din mine. Nu le promovez pe cele violente și nu le menționez aici pentru că le cred promovatoare de virtuți (cred că și sportul se intersectează cu moralitatea, dar asta e o altă problemă, care nu mă preocupă aici), mărturisesc doar că mi-a plăcut să fac sport, mișcare. Apropo, încă îl mai practic din cînd în cînd.

Inactivitatea, sedentarismul nu sunt virtuți, mai mult, sunt vicii, lucruri nocive. Cred că orice intelectual are nevoie de puțină mișcare, ca de altfel și orice imbecil.

Sportul e bun, e benefic. Ferice de cei care-l promovează și mai ales de cei care-l practică!

Nu discut despre faptul că mult din sportul contemporan este o mascaradă, un blat, o bătălie fără principii. Am o singură plîngere la adresa dumneavoastră, a celor care vă declarați pro-sport. Plîngerea mea vizează articolele imorale, imaginile murdare, provocatoare nu de sport, ci de sex, pornografie, infidelitate, adulter, mînjire.

Mă gîndesc la bărbatul însurat care vă vizitează site-ul și care-și înșală soția ajutat de lumea virtuală pe care o promovați dumneavoastră sau, poate e mai bine să recunoaștem, de lumea reală evidențiată și promovată în lumea dumneavoastră virtuală. Mă gîndesc la atîția tineri care urmăresc rezultate sportive, informații pro-sport, dar care sunt contaminați involuntar de ceea ce le izbește privirea pe site-ul dumneavoastră. Mă gîndesc la copiii din zilele noastre care știu să folosească un computer mai bine decît, poate, părinții sau bunicii lor și cărora li se îmbibă mintea cu imagini pro-altceva-decît-sport și care ulterior cresc afectați de toxinele din spațiul dumneavoastră.

Vreau să vă întreb dacă realizați ce promovați odată cu sportul și, cred, mai mult decît acesta.

Eu cred că pro-sport înseamnă pro-virtute, dar deși site-ul dumneavoastră poartă primul nume, nu cred că reușește să fie cel din urmă.

Vreau să vă întreb: nu puteți promova doar sport, doar sport, de dragul sportului?

Reclame

De la EXEGETICAL FALLACIES la hîrleţomai (ŞI ÎNAPOI) – o foarte scurtă pledoarie pentru sport, muncă, dar mai ales pentru discernămînt în slujire

Cu puţin timp în urmă am citit Exegetical Fallacies. D. A. Carson face o treabă extraordinară, amintindu-ne greşelile pe care interpreţii Bibliei le fac. Cartea aşează o povară foarte mare pe umerii exegeţilor.

În aceeaşi perioadă cineva s-a gîndit să nu-şi mai lase şi anul acesta grădina în paragină. Eu am putut să ajut cu cîte ceva. N-am făcut mare lucru: am greblat puţin, am curăţat pe acolo şi am săpat. Nu sunt prea priceput în domeniul acesta. Nu m-am specializat pe hîrleţ, dar ştiu să-l folosesc.

După episodul cu grădina, povara aşezată de Carson pe umerii mei a fost însoţită de o uşoară durere de spate. Sincer, trecerea de la o activitate la alta mi-a picat bine. Acestea nu sunt două preocupări egale pentru mine, dar cred că ambele oferă satisfacţii. Pentru mine, în locul celei de a doua putea fi orice altceva: fotbal, plimbare (mişcare să fie), dar sunt şi oameni pentru care a doua preocupare reprezintă un mijloc de vieţuire. Ei sunt demni de respectul celorlalţi.

În orice caz, aş spune că povara teologică însoţită de febră musculară oferă, în opinia mea, o stare de bine.

Trăim într-o vreme în care foarte mulţi oameni sunt preocupaţi numai de aspectul lor fizic. Există mulţi musculoşi în jurul nostru. Totuşi, creşterea necontrolată a muşchilor poate dăuna grav minţii. Pe de altă parte, mintea strălucită care sălăşluieşte într-un trup puturos şi nedeprins cu mişcarea nu este prea fericită.

Experienţa mea descrisă mai sus mi-a fost benefică. Recunosc, în ce mă priveşte, a fost o experienţă plăcută pentru că drumul a fost şi înapoi (sper, nu înspre greşeli exegetice).

Lucrurile acestea pot primi şi un alt înţeles. Dacă, în calitate de exeget (sau slujitor), cineva le cam comite, prejudiciind Cuvîntul lui Dumnezeu şi distrugînd sufletele oamenilor, este mai bine ca drumul lui înspre hîrleţ să se realizeze cît mai repede şi fără cale de întoarcere (şi asta fără vreo ofensă faţă de preocuparea din urmă, mai ales că depindem foarte mult de aceasta). Ce-i drept, unii, din cauza dificultăţii activităţii din urmă, preferă greşelile exegetice, care oricum reprezintă o activitate mult mai uşoară. Cine poate nega faptul că e foarte uşor să faci astfel de greşeli? Să mai fi şi plătit pentru asta reprezintă într-adevăr un har (ai primi ceea ce nu meriţi sub nicio formă)!