Anatomia emoțiilor noastre

Cînd știi că un lucru e bun și că trebuie să-l practici sau că un lucru e rău și că trebuie să te ferești de el, dacă pofta te controlează, degeaba știi ce știi. The HEAD rules the BELLY through the CHEST. MINTEA biruiește POFTA prin AFECTE.

Următoarea prelegere prezintă ideea aceasta: The anatomy of our emotions.

Vezi, de asemenea: Omul om – Cum funcționează lucrurile?

Anunțuri

teologie devoțională și devoțiune teologică

Teologia trebuie să fie devoțională, adică trebuie să-l conducă pe teolog la devoțiune, închinare, dedicare. În absența acestui efect, teologia, în sine, devine o practică fără viață. Să pretinzi că eşti un teolog bun, dar să ai o viaţă neteologică e ca şi cum ai pretinde că deţii cel mai bun parfum din lume, dar să miroşi a gunoi. Pe de altă parte, devoțiunea trebuie să fie teologică, adică să aibă conținut, esență… Fără a fi teologică, devoțiunea își pierde menirea, nemaiputînd fi devoțiune în niciun sens. Devoțiunea trebuie să aibă loc în raport cu o Ființă, Care trebuie cunoscută. Devoţiunea trebuie să se bazeze pe nişte adevăruri. Teologia, prin definiție, trebuie să implice devoțiune, și invers, devoțiunea trebuie să implice teologie. Separarea celor două este, de fapt, o deformare a ambelor concepte (activități). Cu alte cuvinte, nu putem avea nici teologie, nici devoțiune fără ambele concepte păstrate împreună.

Recomand cartea de mai sus. Ea  e disponibilă în format PDF AICI.

E muzica aceasta creştină? (6)

Church Music

The main design of all singing is for God’s ear and to attract His attention and to please Him. It is “to the Lord,” for His glory, and to His honour. Certainly it is not for the glorification of the paid choir, to exalt the wonderful musical powers of the singers, nor is it to draw the people to the church, but it is for the glory of God and the good of the souls of the congregation. Alas! How far has the singing of choirs of churches of modern times departed from this idea! It is no surprise that there is no life, no power, no unction, no spirit, in much of the church singing heard in this day. It is sacrilege for any but sanctified hearts and holy lips to direct the singing part of the service of God’s house of prayer. Much of the singing in the churches would do credit to the opera house, and might satisfy as mere entertainments, pleasing the ear, but as a part of real worship, having in it the spirit of praise and prayer, it is a fraud, an imposition on spiritually minded people, and entirely unacceptable to God.

–E. M. Bounds (d. 1913), The Essentials of Prayer

Via Kevin T. Bauder in Theology Central