THAT’S MY KING!!!

Anunțuri

Bog-boteaza (II)

De a fost botezat Isus?

Încerc să ofer aici cîteva explicaţii în lumina înţelegerii mele prezente a subiectului de faţă. Argumentaţia nu este completă. Cred că este loc de detalii şi nuanţări.

Pentru a înţelege subiectul despre care vorbim este necesar să îl încadrăm într-un context.

Botezul Domnului are loc într-o perioadă în care atenţia lui Dumnezeu este îndreptată, în mod exclusiv, înspre poporul Său Israel. Biserica, la momentul acela, era de domeniul viitorului. Nimeni nu vorbise despre şi nu menţionase existenţa bisericii. Ea urma să fie întemeiată mai tîrziu. Israel, la vremea aceea, era un popor asuprit, rob imperiului roman. Nevoia de eliberare politică (dar şi spirituală) era evidentă.

În acelaşi context avusese loc şi întruparea Domnului. El, aşa cum demonstrează profeţiile, genealogiile din Evanghelii, cuvintele magilor, cuvintele îngerului Gabriel comunicate Mariei, cuvintele Mariei, afirmaţiile lui Simeon, mărturisirea Anei, predicarea, profeţiile, promisiunile dar şi lucrările Lui, era Împărat (da, un împărat politic).

Adevărul potrivit căruia împărăţia Lui era politică nu este un afront adus Evangheliei harului Său şi nici o negare a acesteia. De asemenea, adevărul acesta nu neagă şi nici nu afecteză cumva domnia lui Isus peste întreaga creaţie. Totodată, el nu întinează în vreun fel caracterul lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, înţelegerea persoanei şi lucrării lui Ioan Botezătorul este de asemenea, esenţială pentru cunoaşterea scopului botezului lui Isus.

Ioan era trimisul lui Dumnezeu care trebuia să pregătească calea Domnului (Isaia 40:3, Maleahi 3:1). El a răspuns celor care l-au întrebat cine este prin cuvintele profetului Isaia (Ioan 1:23). De fapt, la întrebarea “Cine eşti?” Ioan răspunde cu slujba pe care o îndeplineşte.

Aceleaşi lucruri le comunică îngerul Domnului lui Zaharia (Luca 1:16-17) şi tot aceleaşi lucruri le mărturiseşte şi Zaharia, tatăl lui Ioan (Luca 1:68-79).

Înainte de botezul Domnului, Ioan proclamă apropierea Împărăţiei lui Dumnezeu (vezi, de exemplu, Matei 3:2), o Împărăţie care este aproape tocmai pentru că Împăratul era prezent printre ei (vezi legătura dintre ideea apropierii Împărăţiei din Matei 3:2 şi citarea textului din Vechiul Testament din versetul următor, versetul 3, unde este accentuată Persoana Împăratului).

În relatările din Matei şi Luca, relatări care preced botezul Domnului, se comunică faptul că Cel despre care predică Botezătorul este “Cel a cărui vînturătoare este în mîna Sa; Îşi va curăţa în întregime aria şi Îşi va aduna grîul în grînar, iar pleava o va arde cu foc de nestins”. Imaginile acestea sunt imaginile Împăratului care are autoritate asupra celor peste care stăpîneşte.

Desigur, menţionarea botezului cu Duhul Sfînt (despre care citim şi în celelalte două evanghelii, Marcu şi Ioan, înainte sau în cadrul relatării botezului sau a evenimentelor petrecute la botez) se suprapune cu imaginile tocmai amintite.

Ceea ce spun aici este că accentul pregnant al contextului botezului lui Isus, cît şi al identităţii şi slujbei lui Ioan, cel care L-a botezat pe Isus, este cel al regalităţii Celui botezat.

De fapt, în Evanghelia dupa Ioan 1:31, Ioan Botezătorul face o afirmaţie care este esenţială pentru subiectul despre care vorbim: “dar ca El să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu, botezînd cu apă” (Bucureşti, 2001).

Prin urmare, botezul Domnului, în opinia mea, are ca scop prezentarea oficială şi autoritativă a Împăratului lui Israel.