Anatomia emoțiilor noastre

Cînd știi că un lucru e bun și că trebuie să-l practici sau că un lucru e rău și că trebuie să te ferești de el, dacă pofta te controlează, degeaba știi ce știi. The HEAD rules the BELLY through the CHEST. MINTEA biruiește POFTA prin AFECTE.

Următoarea prelegere prezintă ideea aceasta: The anatomy of our emotions.

Vezi, de asemenea: Omul om – Cum funcționează lucrurile?

Reclame

Din nou despre emoţii (Jonathan Edwards)

Dacă religia adevărată constă în mare parte în emoţii, putem învăţa de aici că avem de ce să ne ruşinăm şi să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, fiindcă nu suntem mai afectaţi de lucrurile măreţe ale religiei.
Dumnezeu a dăruit oamenilor emoţii, din acelaşi motiv pentru care a dăruit toate facultăţile şi principiile sufletului omenesc, şi anume pentru a sluji scopului final al existenţei umane şi marii îndeletniciri pentru care l-a creat Dumnezeu pe om, adică religia. Şi totuşi, cît de adesea vedem că emoţiile oamenilor sunt trezite şi implicate mai mult în alte domenii decît cel al religiei! Atunci cînd este vorba despre interesele lumeşti ale oamenilor, de plăcerile lor exterioare, de onoare şi reputaţia lor, de relaţiile lor naturale, dorinţele oamenilor sunt puternice, poftele lor sunt violente, iubirea lor e caldă şi plină de afecţiune, zelul lor e fierbinte; în lucrurile acestea inimile lor sunt tandre şi sensibile, uşor de mişcat, adînc impresionate, foarte preocupate, foarte afectate şi cît se poate de implicate; pierderile îi umplu de durere, iar succesul şi prosperitatea lumească le aduc mari bucurii. Dar cît de insensibili şi de indiferenţi sunt majoritatea oamenilor atunci cînd este vorba despre lucrurile măreţe ale lumii viitoare! Cît de amorţite sunt emoţiile lor! Cît de grele şi împietrite le sunt inimile cu privire la lucrurile acestea! În legătură cu aceste lucruri, iubirea le este rece, dorinţele muribunde, zelul scăzut şi recunoştinţa slabă. Cum pot ei sta şi asculta despre infinita înălţime, adîncime, lăţime şi lărgime a iubirii lui Dumnezeu în Cristos Isus, despre modul cum Şi-a dat Tatăl la moarte Fiul infinit de drag ca să fie adus jertfă pentru păcatele omenirii, despre inegalabila iubire a nevinovatului, sfîntului şi blîndului Miel al lui Dumnezeu, care S-a arătat în agonia Lui, cînd stătea în faţa morţii, în sudoarea de sînge, în strigătele Lui puternice şi amare, în inima însîngerată – şi toate acestea pentru duşmanii Lui, ca să-i răscumpere de la focul cel veşnic şi meritat al iadului, şi să-i aducă la bucurii şi la o slavă nespusă şi veşnică – şi totuşi să rămînă reci şi împietriţi, nepăsători şi indifierenţi? Unde sunt mai potrivite manifestările emoţiilor noastre, dacă nu aici? Ce altceva ne-ar putea emoţiona mai mult? Şi ce ocazie ar fi mai bună pentru manifestările pline de viaţă şi puternice ale lor, dacă nu aceasta? Se poate prezenta ochilor noştri ceva mai măreţ şi mai important? Ceva mai minunat şi mai surprinzător? Sau ceva care să ne intereseze mai mult? Putem să presupunem că înţeleptul Creator a implantat asemenea principii în natura umană, cum sunt emoţiile, ca să ne fie de folos şi să fie exercitate în anumite ocazii potrivite, şi totuşi ele să tacă într-o asemenea ocazie? Poate să aibă asemenea gînduri un creştin care crede în adevărul acestor lucruri?

(Jonathan Edwards, Emoţiile Religioase, Suceava: Perla Suferinţei, 2012, 56, 57)

Vezi și:

1) Omul om (4) – Sfera simțirii

2) Omul om (5) – Sfera satisfacției

3) Omul om (8) – Cum funcționează lucrurile?

4) Omul om (9) – ORTO – OMUL

5) Emotion in hymnody (Kevin T. Bauder)