Anatomia emoțiilor noastre

Cînd știi că un lucru e bun și că trebuie să-l practici sau că un lucru e rău și că trebuie să te ferești de el, dacă pofta te controlează, degeaba știi ce știi. The HEAD rules the BELLY through the CHEST. MINTEA biruiește POFTA prin AFECTE.

Următoarea prelegere prezintă ideea aceasta: The anatomy of our emotions.

Vezi, de asemenea: Omul om – Cum funcționează lucrurile?

Anunțuri

Omul om – Cum funcţionează lucrurile? (8)

C. S. Lewis, în cartea pe care v-am recomandat-o (Desfiinţarea omului), pledează împotriva oamenilor „fără piept”. Soluţia sa pentru problema pe care o abordează este următoarea:

Aşa cum regele guvernează prin intermediul puterii executive, la fel Raţiunea trebuie să conducă în om simplele pofte, cu ajutorul „părţii înflăcărate”. Capul guvernează pântecele prin intermediul pieptului – sediu, după cum ne spune Alanus, al Mărinimiei, al emoţiilor structurate prin obişnuinţă cultivată şi transformate în sentimente stabile. Pieptul – Mărinimia – Sentimentul – iată indispensabilii factori de legătură între omul cerebral şi omul visceral. S-ar putea spune chiar că acest element intermediar este cel care defineşte omul ca om: căci, prin intelectul său, el nu este decât spirit, iar prin poftă, el nu este decât animal. (p. 36)

Este C. S. Lewis corect în ceea ce spune? Şi apoi, oare de ce primele două ca importanţă şi cele mai mari porunci ale lui Dumnezeu pentru om vizează dragostea?

Omul om – Gînduri despre omul complet (2)

Pentru subiectul de faţă recomand C. S. Lewis, Desfiinţarea omului, (Bucureşti: Humanitas; 2004). Iată două citate:

Unora li se va părea că inventez eu o dificultate artificială pentru Programatorii mei. Alţi critici, mai simpli la minte, poate vor întreba: „De ce să presupui că vor fi nişte oameni atît de răi?” Dar eu nu presupun că sunt răi. Mai degrabă, nu sunt deloc oameni (în vechiul sens).  Dacă vreţi, sunt oameni care şi-au sacrificat propria parte din umanitatea tradiţională ca să se dedice sarcinii de a hotărî ce va însemna de acum înainte „Umanitatea”. (89)

Orice motiv pe care încearcă să-l invoce pentru acţiunile lor devine imediat o petitio. Nu pentru că ar fi nişte oameni răi. Nu sunt deloc oameni. Păşind în afara lui Tao, au păşit în abis. Supuşii lor nu sunt neapărat nişte oameni nefericiţi. Nu sunt deloc oameni: sunt nişte produse artificiale. Victoria finală a Omului s-a dovedit a fi desfiinţarea Omului. (91)