Omul om – SALVAŢI RASA UMANĂ (13)

EU ZIC CĂ TRĂIM ÎNTR-O LUME DE OAMENI INCOMPLEŢI, CEILALŢI FIIND PE CALE DE DISPARIŢIE.

Există motive serioase pentru o aşa afirmaţie:
– oamenii nu-L caută pe Dumnezeu;
– oamenii nu caută mîntuirea prin Cristos;
– oamenii nu meditează la păcatul lor ca să înţeleagă cît sunt de degradaţi;
– Biblia este nesocotită şi dispreţuită de cei nemîntuiţi;
– oamenii nu funcţionează corespunzător, şi anume potrivit cu scopul intenţionat de Creator;
– raţiunea, sentimentele, pasiunile, voinţa, trupul oamenilor sunt folosite haotic şi păcătos;
– foarte mulţi semeni merg pe calea largă înspre iadul etern;
– din biserici pleacă oameni, pe de o parte, din cauza lor, pe de altă parte, pentru că nimeni nu-i ajută şi pentru că nu găsesc ceea ce trebuie acolo;
– în biserici se măreşte numărul creştinilor nominali;
– biserica devine din ce în ce mai mult asemenea lumii;
– Biblia este tot mai puţin apreciată şi promovată în biserici;
– atenţia creştinilor devine tot mai puţin îndreptată înspre Dumnezeu;

CINE VA SALVA RASA UMANĂ?

Ce se poate face? Care sunt soluţiile? Aici sunt cîteva propuneri:

1. Fii tu un om complet!
Dacă vrei să-i ajuţi pe alţii şi tu nu eşti ceea ce trebuie, nu vei realiza nimic. De altfel, cum să te asculte cînd tu nu eşti o pildă pentru ei? Nu încerca să-i salvezi pe alţii pînă cînd tu nu eşti cum trebuie, pentru că în loc să îi ajuţi le vei da motive să te batjocorească (măcar de te-ar batjocori numai pe tine…, dar Îl vor batjocori şi pe Cel despre care tu zici că-L cunoşti). Aceasta este vremea, poate mai mult ca oricînd altcîndva, cînd creştinul trebuie să fie creştin.

2. Înalţă Standardul lui Dumnezeu!
Într-o lume a valorilor relative şi subiective, într-o lume pluralistă, într-o lume în care autoritatea o reprezintă gustul fiecăruia, trebuie ca cineva să înalţe Cuvîntul lui Dumnezeu. Cum se face asta? Nu e mare filosofie. Iubeşte, citeşte, înţelege şi trăieşte Biblia. Apoi, propovăduieşte-o în biserică, dacă eşti chemat de Dumnezeu să faci asta, dacă nu, atunci ia-l pe pastor deoparte şi spune-i, dacă trebuie, că tu ai nevoie de Standardul lui Dumnezeu, nu de prostii. Amvonul să fie pentru Biblie, altminteri să nu mai fie deloc!

3. Încearcă să simţi situaţia în care se găsesc cei nemîntuiţi.
Dragostea faţă de semeni nu este una ignorantă. Dacă vrei să fie salvaţi de la iad, trebuie să simţi şi tu grozăvia acelui loc. Slavă Domnului că nu vom ajunge in iad datorită lui ISUS, însă să nu ştim de la ce ne-a scăpat El?! Asta mi s-ar părea o gigantică ignoranţă. Poate că ar trebui să punem timp serios deoparte pentru a medita la grozăvia iadului. Cred că e mult mai bine să medităm la locul acela pînă am ajunge în pragul disperării, pînă cînd am simţi că ne pierdem minţile din cauza lui, pînă cînd am tremura şi-am plînge şi-am striga cu disperare după har, decît să fim ignoranţi faţă de realitatea teribilă spre care foarte mulţi se îndreaptă.

4. Fă un lucru important pentru semenii tăi – spune-le despre Isus Care Singur poate să împlinească omul.
Nu tăcea, nu te ruşina, nu ascunde, nu minţi, nu amîna, nu evita, nu pierde vremea. Spune-le despre Isus! Asta nu înseamnă că nu trebuie să vorbeşti cu ei şi altceva totuşi „Isus” reprezintă cel mai important subiect de discuţii.

5. Roagă-te pentru cei pierduţi.
Dacă Dumnezeu este singurul Mîntuitor (şi El este), atunci cere-I Lui să facă ceva pentru ceilalţi: să îi cerceteze prin Duhul Său, să le îndrepte atenţia înspre El prin circumstanţele în care îi aduce, să le trimită un mesager (poate pe tine), să-i dea îndrăzneală şi claritate mesagerului, să le cerceteze inima, să-i învieze pe păcătoşi din moartea în care se găsesc.
Orice încercare de salvare a oamenilor fără implicarea continuă a lui Dumnezeu nu înseamnă nimic, deci roagă-te Lui.

6. Încrede-te responsabil în Dumnezeu.
S-ar putea ca cei nemîntuiţi să asculte sau nu. Dacă am făcut ce trebuia pentru ei, suntem nevinovaţi în ce priveşte drumul pe care vor merge. Nu rămîne decît să-i predăm problema în totalitate lui Dumnezeu şi să ne încredem în El. Încrederea trebuie să fie responsabilă, adică să fie însoţită de împlinirea datoriilor pe care le avem. Vă îndemn să NU vă încredeţi în Dumnezeu în mod iresponsabil.

Anunțuri

Biblia, Duhul Sfînt şi Un singur înţeles

Mă gîndesc de o vreme să scriu cîte ceva despre felul în care trebuie să citim Biblia şi despre faptul că fiecare text al Bibliei nu are decît un singur înţeles, deşi mai multe aplicaţii. Nu cred că este corect să căutăm mai multe înţelesuri într-un singur pasaj. Poate că odată voi reveni asupra acestui subiect nespus de important. Acum nu vreau decît să dau două exemple de încălcare a principiului enunţat anterior. Pentru că Duminică este o sărbătoare atît de importantă, exemplele sunt legate de aceasta. Judecaţi voi ceea ce urmează. Eu am făcut deja asta. (Apropo, menţionarea Duhului Sfînt din această postare nu se datorează doar faptului că praznicul ce urmează este despre El. Cred că Duhul trebuie să aibă un cuvînt de spus în problema modului în care noi citim Biblia).

Exemplele sunt legate de Ioan 14:18-19:

Primul exemplu:

18 Într-un anumit sens El a venit la ei după învierea Sa, dar nu credem că la asta S-a referit Domnul aici. În alt sens, El a venit la ei prin Persoana Duhului Sfînt, în ziua de Rusalii. Venirea spirituală este sensul vizat de acest verset. În al treilea sens, El va veni din nou în chip literal la sfîrşitul veacului actual, cînd Îşi va lua aleşii cu El în cer.
19 Niciun necredincios nu L-a văzut pe Domnul Isus după îngroparea Sa. După învierea Sa, El a fost văzut numai de cei ce L-au iubit. Dar chiar şi după Înălţarea Sa, ucenicii Săi au continuat să-L vadă prin credinţă. Fără îndoială, acesta este sensul cuvintelor: „dar voi Mă veţi vedea”.

Al doilea exemplu:

18 În această aluzie voalată la moartea Sa, Isus promite să nu-i lase singuri pe ucenici.

18, 19 Mai întîi, Isus Se referă la Învierea Sa, după care ei Îl vor vedea. Nu există nicio relatare care să ateste că L-ar fi văzut vreun necredincios după Învierea Sa. În alt sens, acest pasaj se referă la taina Sfintei Trinităţi. Prin coborîrea Duhului Sfînt în ziua Cincizecimii şi locuirii Lui în cei credincioşi, Isus avea să fie din nou împreună cu copiii Săi.

Recunosc dificultatea lui Ioan 14-16. Totuşi, această dificultate nu se rezolvă prin susţinerea sensurilor multiple ale textului.

Fie ca Duhul să ne dea înţelepciune cum să citim scrierile Sale!

Dacă vrea cineva să măcelărească Biblia, are aici un exemplu foarte cunoscut – Pilda samariteanului milostiv (Luca 10:30-35)

Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon = Adam
Ierusalim = oraşul ceresc al păcii, de unde a căzut Adam
Ierihon = luna, care semnifică natura muritoare a lui Adam
Hoţii = diavolul şi îngerii săi
l-au dezbrăcat = şi anume de nemurirea sa
l-au bătut zdravăn = atrăgîndu-l în păcat
şi l-au lăsat aproape mort = el trăieşte ca om, dar a murit spiritual, deci este pe jumătate mort
preotul şi levitul = preoţia şi lucrarea Vechiului Testament
samariteanul = se spune că înseamnă Păzitorul; de aceea se referă la Hristos Însuşi
i-a legat rănile = înseamnă legarea neputinţei induse de păcat
untdelemn = mîngîierea adusă de speranţă
vinul = îndemnul de a lucra cu un duh plin de rîvnă
dobitocul = carnea întrupării lui Hristos
hanul = Biserica
a doua zi = după Înviere
cei doi lei = promisiunea vieţii acesteia şi a celei de apoi
hangiul = Pavel