Omul om – în drum spre desăvîrşire (12)

Nedesăvîrşit, dar în drum spre desăvîrşire – aşa este omul care corespunde voii lui Dumnezeu pe acest pămînt.

Cum e locul acela? Ce e acolo? Ce nu e? De ce e de dorit?

Acolo e Isus. Isus este cea mai mare comoară, este cel mai de dorit, este cel mai de preţ, este cel mai slăvit, este cel mai bun, cel mai răbdător, cel mai iertător, cel mai înţelegător, cel mai drept, cel mai sfînt …

Acolo sunt îngerii. Da, acele fiinţe ciudate, interesante, puternice, uimitoare, admirabile.

Acolo sunt sfinţii din vechime şi din toate timpurile, printre care bunici, părinţi, fraţi, copii, prieteni, cunoscuţi.

Acolo totul este frumos. E lumină, e bine, e linişte, e odihnă, e cîntec, e dragoste, e ascultare, e înţelegere, e împlinire.

Acolo nu sunt limite, greşeli, imperfecţiuni. Nu sunt păcate, căderi, frămîntări, lacrimi, certuri, dezbinări, bîrfeli, intrigi, vorbiri de rău, invidie, mîndrie, răutăţi. Nu sunt dizabilităţi, deznădejdi, depresii. Nu sunt boli. Nu sunt dureri. Nu este moarte.

Ajuns acolo, omul n-o să regrete nicio clipă pămîntul lăsat în urmă. Ajuns acolo, o să-şi dorească doar acel loc. E locul de slavă. E cerul. E lumina. E viaţa. E nemurirea. E fericirea. E … desăvîrşirea.

Vreau acel loc!

Dacă eşti omul descris în aceste articole vei dori şi tu acel loc.

Să călătorim spre el!

Creştinul lui John Bunyan este o pildă pentru cei care sunt astfel de călători:

Am văzut că omul a luat-o la fugă. De abia trecuse dinaintea uşei sale şi puţin de ea se depărtase, când nevastă-sa şi copiii, băgară de seamă, şi începură să-l cheme înapoi. Acesta însă îşi vârî degetele în urechi şi strigă: „Viaţă, viaţă, viaţă de veci!” Şi nu voia nici măcar să privească îndărăt, ci alerga peste câmpia largă şi pustie.

Anunțuri

E muzica aceasta creştină?

Fără îndoială, Dumnezeu este autorul muzicii. Dumnezeu a inventat muzica pentru ca aceasta să fie un mijloc de slăvire a Numelui Său. Totuşi, nu orice fel de muzică Îl onorează pe Domnul.

Nu mi-am propus să fac aici, decît puţin, teoria muzicii prin care Dumnezeu este slăvit. Există multe criterii în lumina cărora trebuie analizată muzica. De asemenea, există mulţi factori care trebuie aduşi în discuţie aici. Unul dintre aceştia este factorul „cultură”. Din cauza lui există mai multe feluri de muzică ce este numită creştină.

Să cataloghezi, din start, cultura drept ceva păcătos nu este poate cea mai bună soluţie. Însă, cum stau lucrurile? Orice fel de muzică ce e numită creştină este aşa? Oare tot ce zboară se mănîncă?

Am ales aici un exemplu (poate) extrem. V-aş provoca să meditaţi la subiect şi la toate genurile de muzică numită creştină care circulă printre noi. Meditaţi, evaluaţi şi selectaţi! Pentru ca aceste activităţi să se petreacă aşa cum trebuie, e nevoie de criterii solide, cît şi de o înţelegere corectă a factorilor implicaţi în discuţie.

Iată doar cîteva întrebări relevante:

Este muzica aceasta creştină? E Dumnezeu glorificat prin ea? Este El prezentat? Poate fi El prezentat oricum? Oare în faţa tronului s-ar putea cînta în felul acesta? Dacă nu s-ar cînta aşa, de ce să se cînte pe pămînt aşa? Ce cîntăm pe pămînt e oricum pentru Cel din cer …  şi de pe pămînt, sau nu e aşa?

Suntem umpluţi de pacea lui Dumnezeu cînd ascultăm cîntări ca acestea?

Suntem încurajaţi la o urmare a lui Dumnezeu în credincioşie, sfinţenie şi smerenie prin ce ascultăm?

Pot face cîntările acestea şi cele ca ele parte dintr-un program obişnuit de părtăşie a bisericii sau dintr-un serviciu de evanghelizare? Pot sta ele lîngă Evanghelia lui Isus Cristos? Oare nu contează deloc forma în care este comunicată Evanghelia?

Dacă ce ascultăm şi cîntăm are doar o etichetă creştină, nu şi un fond de genul acesta, dar şi o formă potrivită de comunicare, cît de dezastruoase sunt efectele avute în viaţa noastră!

Încercaţi duhurile dacă sunt din Dumnezeu!!!

Copilaşilor, păziţi-vă de idoli!!!

Omul om – încă nedesăvîrşit (11)

Pledez pentru omul care corespunde voii lui Dumnezeu. Cine nu devine un astfel de om îşi ratează viaţa, dar şi veşnicia.

CU TOATE ACESTEA, cred că asta nu este tot ce îşi poate dori un om. Sunt convins că un om complet, dar orb mai are loc în inimă de cel puţin o dorinţă ce are de a face cu văzul. În lipsa văzului el poate să fie complet, cu toate acestea văzul rămîne ceva de dorit pentru el. Cu alte cuvinte, văzul nu este cel mai important lucru, dar nici nu este un lucru de nedorit.

Complet, dar nedesăvîrşit? Da, aceasta este realitatea pe pămînt, o realitate care nu conţine contradicţie (dacă eşti încă nedesăvîrşit, nu înseamnă că nu corespunzi în prezent voii lui Dumnezeu).

Realitatea nedesăvîrşirii ne ajută să facem faţă imperfecţiunilor din viaţa noastră, ferindu-ne de pericolul deznădejdii (ceea ce în niciun caz nu ar trebui să încurajeze superficialitatea spirituală şi nici sedentarismul religios). De asemenea, această realitate ne ajută să ne raportăm corect la cei nedesăvîrşiţi din jurul nostru.

Să nu recunoaştem nedesăvîrşirile din viaţa noastră? Ar fi o mare nechibzuinţă.

Eu zic că pe măsură ce ne conformăm voii lui Dumnezeu, vom simţi tot mai mult nedesăvîrşirea din noi şi … vom tînji tot mai mult după desăvîrşire.