Românii au talent

Popor român, mult talentat,
Ai merita o altă soartă
De vreme ce ai transformat
Chiar şi corupţia în artă!

Reclame

I’d rather have Jesus

I’d rather have Jesus than silver or gold
I’d rather be His than have riches untold
I’d rather have Jesus than houses or lands
I’d rather be led by His nail-pierced hands

Than to be the king of a vast domain
Or be held in sin’s dread sway
I’d rather have Jesus than anything
This world affords today

I’d rather have Jesus than men’s applause
I’d rather be faithful to His dear cause
I’d rather have Jesus than worldwide fame
I’d rather be true to His holy name

ASCULTĂ UNA DIN INTERPRETĂRI AICI.

Omul om – Gînduri despre omul complet (6)

Sfera selecţiei

De ce alege un om ceea ce alege? Cum pot fi explicate alegerile? Cum funcţionează acestea? Ce trebuie să aleagă omul şi cum poate el să aleagă ceea ce trebuie? Acestea sunt cîteva întrebări legate de sfera aceasta.

Motivele din cadrul unei singure alegeri pot fi multiple şi complexe. De exemplu, ce ne motivează atunci cînd cumpărăm o carte? Putem cumpăra o carte pentru că autorul este o cunoştinţă. Putem cumpăra o carte pentru că ştim despre autor că este bun. Putem face asta pentru că alţii ne-au recomandat autorul respectiv şi scrierea sa. Acţiunea aceasta se poate datora interesului nostru pentru un anumit subiect. Preţul unei cărţi poate fi şi el un criteriu în achiziţionarea acesteia.

La baza unei astfel de alegeri poate sta un motiv sau pot sta mai multe sau chiar toate motivele prezente, deşi nu toate implicate în aceeaşi măsură. Unele motive sunt principale şi determinante, altele secundare, dar nu neapărat neimportante.

Alegerile unui om variază. Ele nu au loc mereu în acelaşi fel. Uneori alegem mai mult cu mintea (pentru că înţelegem valoarea lucrului respectiv sau pentru că suntem conştienţi că el ne face bine), alteori mai mult cu inima (pentru că iubim ceea ce alegem, poate chiar dacă ştim că nu ne este neapărat necesar sau poate chiar în ciuda faptului că ne este dăunător) şi alteori mai mult în virtutea pasiunii (poate fără să ştim prea multe despre lucrul ales şi fără ca să fim ataşaţi de el).

Cum putem face alegeri bune? Pentru asta avem nevoie, în lumina discuţiei de pînă acum, de minte, sentimente şi pasiuni care să funcţioneze corect şi anume care să se conformeze la Cuvînt. Asta nu înseamnă că trebuie, de exemplu, să înţelegem totul despre ce alegem. E de dorit să înţelegem cît mai mult şi dacă se poate tot din ce este fundamental (ignoranţa nu este o virtute şi deseori alegerile în necunoştinţă de cauză sunt eronate), dar Dumnezeu vrea mai mult conformarea decît înţelegerea noastră (de exemplu, subiecte ca suveranitatea lui Dumnezeu şi problema suferinţei reprezintă subiecte pe care Dumnezeu aşteaptă să le înţelegem pînă la un punct). Pornind de aici putem deschide un subiect foarte cuprinzător, cel al alegerilor în credinţă, alegeri la care Dumnezeu ne cheamă de nenumărate ori. Din momentul în care ajungem la punctul respectiv trebuie să ne încredem în Dumnezeu şi să facem alegeri în conformitate cu această credinţă. Aceste alegeri nu sunt mai puţin raţionale decît cele anterioare (credinţa aceasta este credinţa în Dumnezeul adevărat pe care Îl cunoaştem deja, iar alegerile au loc în conformitate cu ceea ce ştim deja despre El). De asemenea, aceste alegeri în credinţă nu comunică faptul că cele anterioare au fost sau sunt străine de credinţă.

Falimentul de a alege în credinţă reprezintă un faliment în sfera selecţiei, iar un astfel de faliment reprezintă un faliment în cadrul propriei noastre împliniri.

(data viitoare vom încerca să medităm la omul ca fiinţă spirituală)

„Ne căsătorim!” Păcăleală?

Veniserăm de la o plimbare prin oraş şi ne-am gîndit să poposim puţin în casă. Eram emoţionat din cauza lucrului pe care mi-l propusesem să-l fac. Normal, eu eram purtătorul de cuvînt la fel cum fusesem cu cîteva zile înainte, cînd am vorbit cu, la vremea aceea, viitorii socri.

Despre episodul din urmă îmi amintesc emoţiile inerente. La un moment dat părinţii ei mi-au zis: „Cu alte cuvinte, îi ceri mîna…” „Da”, am răspuns. „Stai puţin…”, mi s-a spus, pentru ca în cîteva clipe, foarte puţine, să apară mama ei cu un cuţit nu foarte lung, dar lat. Vroia să-mi dea mîna fetei. Le sunt recunoscător că mi-au dat fata, nu mîna ei!

De data aceasta, acasă la, atunci, viitorii socri ai, la momentul acela, viitoarei mele soţii, adică la părinţii mei, după cîteva minute în care căutam un moment potrivit în care să-mi împărtăşesc bucuria şi planurile, am zis: „Auziţi…, vroiam să vă spun că … vrem să ne căsătorim”. Eram singurul lor băiat (al doilea născut după soră-mea) şi aceasta era singura dată în viaţă cînd au auzit cuvintele acestea solemne din gura mea. Era 1 Aprilie şi … nu era o păcăleală! Slavă Domnului!

1 Aprilie

Diavolul … n-a stat în adevăr, pentru că nu este adevăr în el. Cînd vorbeşte minciuna, vorbeşte din ale sale, pentru că este mincinos şi tatăl minciunii: şi, pentru că Eu spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă dovedeşte de păcat? Dacă spun adevărul, de ce nu Mă credeţi? Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu. (ISUS, Ioan 8:44-47)